Camera Deputaţilor a decis in cursul acestei saptamani ca ziua de 10 Mai să fie zi de sărbătoare naţională, fiind ziua care marchează trei momente istorice – începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.
Inestimabili nostrii deputati au adoptat cu, 294 de voturi “pentru”, unul “împotrivă” şi şase abţineri, un proiect de lege în acest sens, iniţiat de senatorul PNL Puiu Hasotti.
Nu pot decat sa aplaud initiativa acestui senator si sa speram ca vom mai avea parte de proiecte similare :).
Iniţiativa privind instituirea acestei sărbători a aparţinut senatorului PNL, Puiu Haşotti, propunerea legislativă fiind respinsă de Senat, în calitate de primă cameră sesizată, la 9 decembrie 2013. La 22 aprilie 2015 însă, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională fiind publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015. Potrivit prezentei legi, cu această ocazie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale organizează manifestări cultural-artistice pentru sărbătorirea acestei zile.
Ziua de 10 Mai are o semnificaţie deosebită în istoria poporului român, ea fiind sărbătoare naţională în perioada în care forma de guvernământ în România era regatul. La 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat Domnitor al României, iar la 10 mai 1881, a fost proclamat regatul. De asemenea, aşa cum se arată şi în expunerea de motive a iniţiatorului acestei legi, data de 10 Mai este legată şi de proclamarea Independenţei de Stat a României, căci, cu toate că aceasta avusese loc la 9/21 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor, a doua zi, respectiv la 10/22 mai 1877, a fost promulgată de Carol I legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă.
Înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a determinat o acutizare a crizei politice din ţara noastră, între grupările opoziţiei existând mari frământări în legătură cu succesiunea la domnie. Raţiunile reactualizării problemei prinţului străin aveau drept obiectiv menţinerea stabilităţii interne, a coeziunii şi unităţii naţionale, consolidarea autonomiei şi pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenţei, pentru modernizarea statului.
La 30 martie/17 aprilie 1866, Locotenenţa Domnească a dat publicităţii o “proclamaţie către popor”, prin care recomanda alegerea printr-un plebiscit a principelui Carol Ludovic de Hohenzollern ca Domnitor al României, sub numele de Carol I. Plebiscitul s-a desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866, rezultatul confirmând, cu majoritate covârşitoare, alegerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca Domnitor al României. La 10/22 mai 1866, acesta depune jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante, a Locotenenţei Domneşti şi Guvernului, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I, potrivit volumului “Istoria României în date” (2003). De numele domnitorului şi, apoi, al regelui Carol I (1866-1914) se leagă evenimente deosebite din viaţa şi istoria poporului român – adoptarea Constituţiei de la 1866 şi mai ales proclamarea şi câştigarea independenţei de stat a României (9 mai).
Comentarii recente